CUVANT LA BUNAVESTIRE
25.Martie.2011
CUPRINS:
1.Maica Domnului – Scurta biografie
2.Vestirea Nasterii lui Iisus Hristos
3.Insemnatatea BuneiVestiri in mantuirea neamului omenesc
Introducere
Iubiti credinciosi, astazi, Biserica Ortodoxa praznuieste Vestea cea Buna a Intruparii Fiului lui Dumnezeu. Asa precum zice si troparul praznicului : “Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu – Fiu Fecioarei se face si Gavriil harul binevesteste. Pentru aceasta si noi impreuna cu dansul Nascatoarei de Dumnezeu sa-i strigam: Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine”.
Importanta acestui eveniment, petrecut “la plinirea vremii”, este coplesitoare. Vom vorbi in acest cuvant despre felul cum ne poate intelepti si pe noi, cei de azi, Maica Domnului, prin viata ei rezumata de cuvintele: “Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau”.
1.Maica Domnului – Scurta biografie
Sfintii si dreptii dumnezeiesti parinti, asa cum ii numeste biserica, Ioachim si Ana, au nascut un copil la batranete, de parte femeiasca, si au numit-o Maria. Traditia spune ca amandoi parintii erau trecuti de 70 de ani si inainte de a o naste au tinut post 40 de zile, Ioachim mergand in munte sa se roage, iar Ana ramanand in casa sa. Dupa 40 de zile, Ioachim se intoarce si impreuna zamislesc copilul – rod al rugaciunii plin de binecuvantarea dumnezeiasca.
Numele “Maria” inseamna “cea placuta”, “cea aleasa”, “Doamna” sau “Stapana”.
La 3 ani Maria este inchinata la Templu de parintii ei. Zaharia – preotul slujitor, plin fiind de har, la botez, o duce in Sfinta Sfintelor, acolo unde nu avea voie sa intre decat arhiereul o data pe an. Acest lucru insuflat de Duhul Sfant l-a savarsit pentru ca prunca era “cea aleasa” de Dumnezeu pentru cea mai mare taina pe care o avea de indeplinit cineva pe pamant – primirea Dumnezeirii in pantece.
De la 3 la 15 ani creste la Templu, intr-o viata de rugaciune si de slujire neincetata lui Dumnezeu. La varsta de 15 ani, dupa obiceiul de atunci, fata urma sa fie incredintata unui om pentru a avea grija de ea si a-i oferi un adapost. Acest om a fost gasit Iosif, un barbat cuvios, in varsta, care a luat-o sub ocrotirea sa.
Toata viata ei a trait in feciorie, dupa cum fagaduise Domnului. Dar mai mult decat atat, pentru faptul ca Fecioara Maria a fost cea mai curata fiinta care a trait pe pamant din toate timpurile si cat va fi lumea, Dumnezeu a ales-o pe ea pentru “a-si face casa” in pantecele ei si a veni pe lume, ca om.
2. Vestirea cea buna
La putin timp dupa ce Fecioara Maria ajunge sub ocrotirea dreptului Iosif, in casa acestuia din Nazaret are loc evenimentul care va schimba pentru totdeauna istoria omenirii: Vestea cea Buna!
Pe cand sta Fecioara Maria la rugaciune Dumnezeu il trimite pe Arhanghelul Gavril sa o intampine cu urmatoarele cuvinte: “Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine! Binecuvantata esti tu intre femei!”
Surprinsa se gandea in sine: “Ce fel de inchinaciune poate fi si asta?”. Nici prin cap nu-i trecea ca ar fi vrednica de vreo vedenie de la Dumnezeu. Smerita, dar cu mintea treaza cerceta duhurile, asa cum mai tarziu ne povatuieste Sf Ap si Ev. Ioan. Iata aici si atitudinea noastra in fata vedeniilor.
Arhanghelul o fericeste spunandu-i “Cea plina de har” si o asigura ca Domnul este purtatorul ei de grija, punctand si unicitatea ei intre femei: “tu esti cea binecuvantata! Bucura-te!”
Arhanghelul Gavril: “Nu te teme Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Prea Inalt se va chema si Domnul Dumnezeu ii va da Lui tronul lui David, parintelui Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit.”
Din aceste cuvinte reiese ca nu un simplu om se va naste, ci un Imparat care va imparati in veci, adica si dupa moartea Sa din lumea aceasta. Va naste pe Fiul Celui PreaInalt. Va lua in pantece pe Fiul lui Dumnezeu care din dragoste voieste sa se faca om pentru a mantui pe om din stricaciune. Trebuia sa vina Dumnezeu pe pamant ca om pentru a birui pe diavol- stapanitorul lumii acesteia cazute in pacat. De aceea dupa Invierea Sa noi “praznuim omorirea mortii, surparea iadului, biruinta asupra diavolului”.
Fecioara Maria nu se pierde insa in maretia acestei vestiri primite ci cu stapanire de sine intreaba pe arhanghel “Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu stiu de barbat?” Cum imi spui mie ca voi naste cand eu sunt fecioara si voiesc sa raman fecioara, caci asa am fagaduit Domnului? Taina aceasta mare este. Noi stim ca la Dumnezeu orice este cu putinta. Dar cum se va petrece? Si Arhanghelul raspunde: “Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri, pentru aceea si Sfantul care se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema”. Iata aici Sfanta Treime in plinatatea Ei: Puterea Tatalui “Cel Prea Inalt” zamisleste pe Fiul Sau prin Duhul Sfant care se pogoara. Tatal, Fiul si Sfantul Duh raman uniti si nedespartiti in lucrare, caci Tatal lucreaza toate in Fiul prin Duhul Sfant.
Dumnezeirea isi face salas in pantecele unei fecioare! “Mari sunt lucrurile Tale, Doamne! Toate cu intelepciune Le-ai facut!”
Pentru a intari adevarul celor vestite, Arhanghelul Gavril o instiinteaza pe fecioara Maria ca si ruda ei Elisabeta, va avea un fiu la batranetile ei “Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta”.
Acum se petrece un eveniment absolut uimitor. Trebuia ca Fecioara Maria sa-si dea acordul. Trebuia sa fie din voia libera a ei intruparea. Fara acordul si libera voie a omului Dumnezeu nu actioneaza. Timpul s-a oprit in loc pentru cateva fractiuni de secunda. Destinul omenirii era in decizia ei. Acest fapt extraordinar este surprins in icoana autentica a BuneiVestiri prin separarea celor doua piedestaluri pe care stau Fecioara Maria si Arhanghelul Gavril. Pictorul insuflat de Duhul Sfant a stiut sa simbolizeze si aceasta asteptare a raspunsului in chip minunat.
Si raspunsul vine : “Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau.” Acceptul ei. Consimtirea. Lasa harul sa lucreze in ea, nu se indoieste, nu cere semn sau incredintare ci crede tot ce i se spune. Si chiar in acea clipa, talcuiesc sfintii parinti, are loc intruparea, imediat dupa raspunsul ei.
3.Insemnatatea BuneiVestiri in mantuirea neamului omenesc
Fiul lui Dumnezeu se intrupeaza, se face om pentru ca doar asa putea birui duhurile cazute pe pamant. Avea de dus lupta cu stapanitorul lumii acesteia. Trebuia sa treaca prin viata ca om, sa moara ca om, sa ajunga in iad (fiindca acolo ajungeau toti oamenii de la Adam la Inviere) si fiindca iadul nu putea tine Dumnezeirea Omului Iisus a inviat, a instaurat din nou Raiul in care i-a adus pe toti cei drepti din Vechiul Testament si in care de atunci merg toti crestinii care s-au ingrijit sa placa Domnului.
Lucrarea aceasta pe care noi o numim izbavitoare, mantuitoare, trebuia S-o faca intrupat ca om. De aceea El a venit din dragoste fata de fiii si fratii sai. Si si-a ales o fecioara – cea mai curata fecioara care a existat si va exista vreodata – pe fecioara Maria, care astfel devine Nascatoare de Dumnezeu, devine Maica Domnului.
Cu toate ca a nascut ea ramane pururi fecioara dupa cum ne incredinteaza Domnul. Aceasta era cea mai mare cinste pe care Dumnezeu o putea incredinta unei femei.
Acest eveniment petrecut in timp devine vesnic, fiindca Maica Domnului ramane Maica Domnului si dupa trecerea ei din lumea aceasta si cat va fi vesnicia atat va fi si ea Maica Domnului. O mama ramane mama pentru totdeauana.
Maica Domnului in cer este mai presus de ingeri.
Ce stim noi despre Maica Domnului?
1. stim ca nimeni care se roaga ei cu credinta nu ramane neajutat
2. stim ca bunatatea ei este fara margini
3. stim ca plange pentru noi si pentru pacatele noastre
4. stim ca se supara pe cei care nu-i cer niciodata nimic
5. stim ca nu a judecat, nu judeca si nici nu va judeca pe nimeni niciodata
6. stim ca ea va sta la judecata de-a dreapta Fiului si va fi principalul nostru ajutor
Cuvintele rostite sunt vesnice – ne vor osandi sau ne vor aduce raiul
BunaVestire sau Vestea cea Buna este Impacarea omului cu Dumnezeu. Noua Eva s-a facut ascultatoare si a zis: “Iata roaba Domnului fie mie dupa cuvantul tau.”
Acestea, dimpreuna cu cele spuse Elisabetei, precum si cuvintele rostite la nunta din Cana Galileii cand a mijlocit minunea preschimbarii vinului din apa: “Numai au vin. (…) Faceti tot ce va va spune El” sunt singurele cuvinte ale Maicii Domnului din Sf Evanghelie.
Aceste cuvinte sunt vesnice. Maica Domnului si azi in cer spune aceleasi cuvinte neincetat: “Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul Tau.” Si “Faceti tot ce va va spune El”. Cuvintele pe care le rostim au valabilitate vesnica. De aceea vom raspunde pentru fiecare cuvant desert pe care l-am spus! Mare paguba vom avea pentru fiecare cuvant rau spus si multa binecuvantare vom avea pentru fiecare cuvant bun. Sa ne straduim sa scoatem din vistieria inimii doar pe cele bune!
Smerenia si Intoarcerea la Dumnezeu prin pocainta. Ai cui fii suntem?
Smerenia Maici Domnului – “nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu, Doamne”. Robul face ce spune stapanul. De aici si expresia “robul si roaba Domnului”. Ce suntem noi crestinii? Robii Domnului. Nu cantam noi asa la sarbatori? (Cantarea Polieleului: “Robii Domnului”). Suntem noi oare robi ai Domnului? Facem noi oare tot ceea ce ne spune El? Pentru ca daca nu facem, nu suntem robi ai Lui, si daca nu suntem ai Lui, atunci nu putem fi decat robi ai diavolului! Fariseii ii spuneau Mantuitorului ca Tatal lor este Moise si Avraam si Mantuitorul i-a intrebat: dar faceti voi ce a facut Moise si Avraam? Si a continuat : Adevarat va zic voua : Tatal vostru este diavolul pentru ca el este tatal minciunii. Si ei s-au scandalizat atunci si au pus mana pe pietre sa arunce in El. Si noi ne scandalizam acum cand ni se spune ca suntem fii ai diavolului. Dar faptele noastre vorbesc de la sine. Sa nu ne ferim sa spunem aceasta asa, direct! Este bine sa vorbim pe fata, fara sa ne menajam. Oricine uraste pe fratele sau se face fiu al diavolului, oricine calca poruncile nu slujeste celui ce a poruncit. Oricine minte, oricine cleveteste, oricine vorbeste de rau pe fratele sau se face fiu al gheenei. Si asta cu buna stiinta.
Dar Dumnezeu stie ca suntem slabi si gresim, de aceea ne-a lasat posibilitatea aceasta minunata a pocaintei, prin marturisire si parere de rau si indreptare. Prin iertarea pacatelor devenim din nou fii iubiti ai Lui. Dar cat timp persistam in pacat sa stim ca nu suntem ai Lui! Iata mesajul: intoarcerea la Dumnezeu prin pocainta. Aceasta este singura cale! Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor! Indreptati-va vietile cu fata catre Dumnezeu! “Faceti tot ce va zice El!” Spuneti cu Maica Domnului “Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul Tau!”
Golirea de egoism
Maica Domnului este exemplu de jertfa pentru ca si-a pus toata nadejdea in Domnul (S-a dat pe sine, ca sa fie umpluta de har). Noi trebuie asemenea ei sa ne golim pe sine – iata ce trebuie sa facem! Sa lasam egoismul care ne umple si sa ne golim de noi, pentru ca sa ne umplem de har. Dommnul nu poate intra intr-o inima plina!
Maica Domnului!
Pe Maica Domnului o cinstim. A cinstit-o Dumnezeu ca a ales-o sa se intrupeze Fiul, a cinstit-o Arhanghelul Gavril: “Bucura-te cea plina de har!”, a cinstit-o Fiul ei, prin faptul ca a ascultat-o intotdeauna, a cinstit-o Elisabeta: “binecuvantata esti tu intre femei”; “tu esti maica Domnului meu”, a cinstit-o Sf Ap si Ev Ioan. Insasi ea a profetit: “de acum ma vor ferici toate neamurile ca mi-a facut mie marire Cel Puternic”.
In numele ei s-au ridicat biserici, manastiri. Oriunde este Fiul acolo este si Maica Sa. Icoanele sale impodobesc toate bisericile. Pe bolta altarului la biserici se afla pictata Maica Domnului cu Pruncul.
Este model de smerenie, de bunatate, de ascultare. Este model de viata!
“Pe Maica Domnului intru cantari cinstindu-o sa o marim!”
|
