*Cuvioasa Mavra de la Ceahlau este, dupa Sfanta Teodora de la Sihla, cea mai cunoscuta sfanta care s-a nevoit in Muntii Ceahlau. Desi inca netrecuta in calendarul Bisericii, ca sfanta, Cuvioasa Mavra este de multa vreme grabnic ajutatoare si pururea rugatoare pentru noi, fiind una dintre facliile nestinse ale neamului nostru care au stralucit si pe pamant si acum stralucesc si in ceruri, impreuna cu sfintii si ingerii.
Acest acatist a fost compus intr-un mod minunat de catre o maica pustnica din Ceahlau care apoi l-a dictat intr-o seara unui ieromonah din partea locului. Acesta s-a dus pentru binecuvantare la parintele Justin Parvu care a binecuvantat acatistul, dandu-i forma finala, fiind o rugaciune foarte frumoasa cu care oricine se poate ruga cuvioasei Mavra din Ceahlau.
Acatistul Cuvioasei Mavra de la Ceahlău
Condacul 1
Astăzi să ne adunăm toţi credincioşii cu laude să cinstim pe Cuvioasa Mavra de la Ceahlău, care în grădina cea cu multe şi neştiute flori, în Sfântul Munte al neamului nostru românesc a răsărit ca o mlădiţă mult roditoare; şi cu evlavie să rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască pricepere a cânta: Bucură-te, Cuvioasă Mavra, a lui Hristos aleasă nevoitoare!
Icosul 1
Îngerii în ceruri se bucură văzând cum din tinereţe cărarea către Împărăţia cea de sus cu sârguinţă ai căutat, iar noi pe pământ cu negrăită dragoste îţi înălţăm laudele acestea:
Bucură-te, că pe valea Bistriţei, din părinţi temători de Dumnezeu ai răsărit
Bucură-te, că la Sfântul Botez numele de Maria ai primit
Bucură-te, că pe Maica Domnului ai avut-o de-a pururi ocrotitoare
Bucură-te, că în casa părintească înfloreai ca o gingaşă floare
Bucură-te, copilă blândă şi smerită
Bucură-te, că ei te-au învăţat dreapta credinţă de mică
Bucură-te, căci cu suratele tale, adesea la biserici şi mănăstiri mergeai
Bucură-te, că sfintele locaşuri tu foarte le iubeai
Bucură-te, că şi animalele, cerul şi pădurea ţi-au fost aproape
Bucură-te, că apele cele limpezi adesea au atras privirile tale cele curate
Bucură-te, că în taină, ochii sufletului se deschideau către viaţa cea viitoare
Bucură-te, că auzind minunatele vieţi ale sfinţilor, să le urmezi doreai foarte tare
Bucură-te, Cuvioasă Mavra, a lui Hristos aleasă nevoitoare!
Condacul al 2-lea
La vârsta căsătoriei fiind, din tot sufletul pe Hristos Îl iubeai, gândind în inima ta cum ai putea să-i urmezi în viaţă curată. Deci cu lacrimi la icoana Născătoarei de Dumnezeu adesea căutai, iar ea milostivindu-se, către sihăstriile Ceahlăului paşii ţi-a îndreptat, pentru aceasta lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!
Icosul al 2-lea
„Acolo, Doamne, ajută-mă să ajung!”, ai cugetat când înălţimile muntelui pe cale ţi s-au arătat şi însemnându-te cu semnul Sfintei Cruci, mai cu grăbire ai alergat, căutând liman de mântuire. O astfel de râvnă văzând, Îl slăvim pe Dumnezeu şi îţi cântăm ţie:
Bucură-te, că nimic ai socotit a fi această viaţă trecătoare
Bucură-te, că ai înţeles că se cuvine cu adevărat să lăsăm totul pentru viaţa cea viitoare
Bucură-te, că trecând de aşezările omeneşti în pădure ai intrat
Bucură-te, că acolo o bătrână maică ai aflat
Bucură-te, că te-a îndrumat în vale, spre a lui Silvestru schit
Bucură-te, că într-însul tu odihnă ai găsit
Bucură-te, că aici ai învăţat vieţuirea călugărească
Bucură-te, că sufletul tău mare necontenit dorea să se jertfească
Bucură-te, că pildă de ascultare surorilor le-ai fost
Bucură-te, că blândeţea ta tuturor le-a fost de folos
Bucură-te, că tăcerea şi rugăciunea totdeauna te-au însoţit
Bucură-te, că biserica şi Sfânta Liturghie, foarte mult ai iubit
Bucură-te, căci cu metanii şi cu lacrimi nopţile ai petrecut
Bucură-te, că rugăciunea şi postirea ca două aripi ţi s-au făcut
Bucură-te, căci cu ele mai sus de culmile munţilor, sufletul voia să zboare
Bucură-te, Cuvioasă Mavra, a lui Hristos aleasă nevoitoare!
Condacul al 3-lea
La vreme rânduită, cu bucurie mare călugăria ai primit. Ne bucurăm şi noi, că mai putem şi azi să intrăm în bisericuţa smerită a fostului schit. Deci să alergăm la sfântul locaş şi cu lacrimi sărutându-l, să-i strigăm lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Deşi a fost mutată nu departe de acel loc, biserica despre tine vorbeşte, ca şi de toate locurile unde ştim că ai petrecut şi care ne sunt atât de aproape. Ajută-ne să urmăm vieţii tale celei curate, ca lăudându-te să putem zice:
Bucură-te, că luând îngerescul chip, numele de Mavra ai primit
Bucură-te, că aceasta, răstignire ca şi Domnul a pătimit
Bucură-te, că de bunăvoie, pe crucea ascultării şi nevoinţei ai urcat
Bucură-te, căci cu dor, pământul strămoşesc cel plin de sfinţi ai îmbrăţişat
Bucură-te, că vieţii lor ai vrut să urmezi până la mormânt
Bucură-te, că după moarte, să te adaugi lor ai dorit
Bucură-te, că Hristos a ta dorinţă a împlinit
Bucură-te, că adesea, pe ei îi chemai în ajutor
Bucură-te, că pe ei îi aveai calzi mijlocitori
Bucură-te, că şi noi avem nevoie de ajutorul tău
Bucură-te, dulce sfătuitoare a sufletului meu
Bucură-te, că de la tine căutăm alinare
Bucură-te, Cuvioasă Mavra, a lui Hristos aleasă nevoitoare!
Condacul al 4-lea
După o vreme, aprinzându-te cu mai multă râvnă pentru mântuire, ţi-ai făcut chilie nu departe, unde noaptea ai sporit nevoinţa, iar ziua erai nelipsită de la ascultările din schit, cântând din inimă neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
„Nu poate o cetate aflată în vârf de munte să ascundă”, iar puterea lui Dumnezeu, ce lucra întru tine, atrăgea suflete însetate de mântuire, pentru care minunându-ne, cu umilinţă spunem acestea:
Bucură-te, că la lucrarea virtuţilor cu totul te-ai dat
Bucură-te, căci cu tărie, de pământ te-ai desprins cu adevărat
Bucură-te, căci chilia ta, rai de rugăciune şi linişte a devenit
Bucură-te, că la citirea Sfintei Scripturi şi a Psaltirii mult ai zăbovit
Bucură-te, căci cântările bisericii şi bucuria duhovnicească în suflet necontenit îţi străluceau
Bucură-te, că şi animalele sălbatice, acestea simţind, la tine veneau
Bucură-te, căci căprioarele până în curtea schitului îţi erau însoţitoare
Bucură-te, că şi păsările cerului te iubeau foarte tare
Bucură-te, că în amintirea localnicilor astfel ai rămas
Bucură-te, cu Sfânta Teodora de la Sihla, îţi strigăm într-un glas
Bucură-te, că peste veacuri, vestea despre blândeţea ta, până la noi a ajuns
Bucură-te, că de acestea ne bucurăm nespus
Bucură-te, pentru lume, neîncetată rugătoare
Bucură-te, Cuvioasă Mavra, a lui Hristos aleasă nevoitoare!
Condacul al 5-lea
Văzându-ţi râvna şi sporirea, mai multe maici s-au adunat lângă chilia ta, rugându-te să le fii mamă duhovnicească. Iar tu, nevrând să laşi pe nimeni fără ajutor, te-ai lăsat în voia Păstorului cel Bun spunând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Înţeleaptă povăţuitoare te-ai arătat, Cuvioasă, adăugând neîncetat osteneală pentru osteneală, purtând de grijă şi îndrumând surorile ce veneau la tine, iar noi, împreună cu ele îţi cântăm:
Bucură-te, că iubire frăţească ai arătat
Bucură-te, că într-un gând şi un cuget eraţi cu adevărat
Bucură-te, căci cu citirea şi rugăciunea neîncetat v-aţi întărit
Bucură-te, căci tu cu răbdare şi râvnă, tuturor ai slujit
Bucură-te, căci postul şi îndelungata priveghere de noapte vă erau ajutătoare
Bucură-te sfântă, fii şi nouă către cer povăţuitoare
Bucură-te, către Maica Domnului caldă rugătoare, nu ne lăsa nici pe noi, fii tăi
Bucură-te, lăcrimioară de Duhul Sfânt purtătoare, că la tine năzuim în nevoi
Bucură-te, că lui Hristos ai adus suflete curate
Bucură-te, căci curăţia rugăciunii o doreai mai mult decât toate
Bucură-te, că dulcea pustie te chema tot mai tare
Bucură-te, că te-ai îngrijit să-ţi găteşti candela, asemenea înţeleptelor feciore
Bucură-te, Cuvioasă Mavra, a lui Hristos aleasă nevoitoare!
Condacul al 6-lea
Văzând că te depărtezi cu totul de grijile şi tulburările acestei lumi şi numai spre Hristos să priveşti, ai descoperit acestea egumenei, rugându-o cu lacrimi să-ţi îngăduie să te îndrepţi spre locurile tainice ale muntelui, iar ea încuviinţând, ai slăvit pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Ani îndelungaţi ai petrecut la Ponoare, răbdând singurătatea, frigul, vânturile şi zăpezile mari, neputinţa firii, lupta cu gândurile şi cu duhurile căzute; deci, văzând puterea şi ajutorul dat ţie de la Dumnezeu, spunem acestea:
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos, lipsurile şi ostenelile nu le simţeai
Bucură-te, mieluşea nevinovată, pe-acest mioritic plai
Bucură-te, cer izvorâtor de lăuntrică liturghie
Bucură-te, că biserică ţi-a fost întreaga pustie
Bucură-te, că în pustia fericitei nepătimiri te-ai aşezat
Bucură-te, că în rugăciune, mâinile adesea spre cer ai înălţat
Bucură-te, că liniştea ţi-a fost ţie mângâiere
Bucură-te, că spre Hristos ai urcat din putere în putere
Bucură-te, că şi pe noi ne îndemni la viaţa cea mai bună
Bucură-te, a sihaştrilor cunună
Bucură-te, că desimea pădurii, fiarele şi întunericul nopţilor nu te-au înspăimântat
Bucură-te, că voii lui Dumnezeu, în rugăciune, cu totul tu te-ai dat
Bucură-te, că te-ai arătat vitează luptătoare
Bucură-te, Cuvioasă Mavra, a lui Hristos aleasă nevoitoare!
Condacul al 7-lea
Şi aici căprioarele te însoţeau, ca nişte ucenice credincioase. Frumuseţea florilor, albastrul cerului şi lumina soarelui te mângâiau şi cântai împreună cu ele laudă Ziditorului: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Astăzi cu dor adesea urcând până în locurile unde te-ai nevoit, cugetând la faptele tale cele minunate şi ca nişte prunci, cu sfială îţi aducem laudele acestea:
Bucură-te, că în chilie strâmtă, de lemn şi pământ, ai locuit
Bucură-te, că pacea Duhului Sfânt cu totul te-a umbrit
Bucură-te, că pe Hristos pururea în faţă Îl aveai
Bucură-te, că de mila Lui nemăsurată, neîncetat te mirai
Bucură-te, că petrecerea şi vorbirea cu El, mai mult se adânceau
Bucură-te, că prin lucrare, bogăţia şi puterea rugăciunii tot mai limpede ţi se descopereau
Bucură-te, că nebănuite taine mereu înţelegeai
Bucură-te, că văzând adâncimea cea nesfârşită a Marelui Dumnezeu, adesea fără de glas, în uimire rămâneai
Bucură-te, că ochii, izvoare nesecate de lacrimi s-au arătat
Bucură-te, că de fierbinţeala lor, obrazul ţi s-a brăzdat
Bucură-te, că ai uitat cu totul de cele lumeşti şi trecătoare
Bucură-te, căci cu duhul, vieţuiai în lumea nematerială şi viitoare
Bucură-te, Cuvioasă Mavra, a lui Hristos aleasă nevoitoare!
Condacul al 8-lea
Cugetai că vei rămâne neştiută până la sfârşit, dar nu se putea ca o asemenea lumină să nu fie pusă în sfeşnic, deci lăudând purtarea de grijă a lui Dumnezeu, cântăm: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Precum odinioară Ioasaf pe Varlaam, aşa te căutau nemângâiate ucenicele tale, iar dacă te-au aflat, cu lacrimi te rugau să le îngădui să se sălăşluiască aproape de tine, iar noi, împreună cu ele, te lăudăm aşa:
Bucură-te, căci nu departe, chilii pustniceşti şi biserică de lemn s-au zidit
Bucură-te, căci de atunci locul acela „Poiana Maicilor” s-a numit
Bucură-te, că el nu a căzut în uitare
Bucură-te, că azi, înnoit, schitul zâmbeşte în soare
Bucură-te, că pomenirea ta nu se cuvine să se stingă
Bucură-te, că viaţa ta ne umple sufletele de lumină
Bucură-te, al nostru odor nepreţuit
Bucură-te, căci cu lacrimile tale acest pământ l-ai sfinţit
Bucură-te, că de vieţuirea aproape de tine, ucenicele s-au bucurat
Bucură-te, că în smerenie şi în taină, faptele ţi-ai îmbrăcat
Bucură-te, a ţarinii duhovniceşti credincioasă lucrătoare
Bucură-te, a noastră ocrotitoare
Bucură-te, Cuvioasă Mavra, a lui Hristos aleasă nevoitoare!
Condacul al 9-lea
Întreaga fire laudă pe Ziditorul şi pe sfinţii săi: brazii cu ramurile înălţate spre cer liturghisesc, păsările, asemenea serafimilor, cântări împletesc, vântul, lăudându-te vesteşte faptele tale minunate, Cuvioasă Mavra. Cum dar vom tăcea noi? Doamne, întăreşte inimile noastre, ca neîncetat cu mulţumire să-ţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritorii cei înţelepţi amuţesc neştiind a lăuda cum se cuvine mulţimea darurilor ce s-au arătat întru tine, Cuvioasă, dar noi, bucurându-ne, spunem acestea:
Bucură-te, că sfaturi înţelepte ai dat tuturor celor ce veneau la tine
Bucură-te, doctorie ce poate orice suferinţă să aline
Bucură-te, că multe boli ai tămăduit
Bucură-te, că de multe primejdii ne-ai păzit
Bucură-te, că până departe s-a răspândit vestea despre tine
Bucură-te, că pe credincioşi îi învăţai dreapta credinţă a o ţine
Bucură-te, că dragostea de neam şi ţară îi povăţuiai
Bucură-te, că de faptele strămoşilor adesea aminte le aduceai
Bucură-te, că slăbită fiind de mulţimea anilor şi de boală, nu te plângeai
Bucură-te, că Psaltirea şi Scriptura pe de rost le ştiai
Bucură-te, că rugăciunea ta, puternică se arăta
Bucură-te, că la tine alergăm ziua şi noaptea
Bucură-te, a călugărilor îndreptătoare
Bucură-te, de Dumnezeu purtătoare
Bucură-te, Cuvioasă Mavra, a lui Hristos aleasă nevoitoare!
Condacul al 10-lea
Inima se spăimântează văzând atâta mulţime de daruri revărsate de Dumnezeu în sfinţii Săi, încât ca soarele la amiază în Împărăţia Tatălui lor strălucesc, deci îndrăzneţi făcându-ne şi noi la luptă, cântăm cântarea de biruinţă: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Cine ar putea să descrie după vrednicie viaţa şi nevoinţele tale? Căci în haina smereniei îmbrăcată fiind, nu ai voit ca acestea să se vădească; însă, nevrând noi a rămâne fără de folos şi nemulţumitori, primeşte laudele acestea:
Bucură-te, căci cu pricepere ai săvârşit al vieţii urcuş
Bucură-te, că ai dorit neîncetat Ierusalimul cel de sus
Bucură-te, căci acum te bucuri cu drepţii în Împărăteasca Cetate
Bucură-te, căci pentru ea, nimic ai socotit a fi necazurile toate
Bucură-te, căci ucenicele, cu mare evlavie, despre viaţa ta, tăcere au păstrat
Bucură-te, că nu ne-a lăsat Dumnezeu fără asemenea mângâiere
Bucură-te, că El gând bun oamenilor a dat
Bucură-te, că unele din faptele tale, în vechi cărţi au însemnat
Bucură-te, că auzind despre ele ne întărim
Bucură-te, că şi noi avem nevoie de a ta lumină
Bucură-te, că pământul după ai săi sfinţi suspină
Bucură-te, comoara noastră cea mare
Bucură-te, a mea îndrumătoare
Bucură-te, Cuvioasă Mavra, a lui Hristos aleasă nevoitoare!
Condacul al 11-lea
Împărate Sfinte, gândeai Preacuvioasă, privind munţii cei înalţi, pe care mâna Ziditorului i-a întocmit, ce sunt faptele noastre bune, măcar de ar fi la număr ca stelele cerului, în faţa puterii tale şi simţind că se apropie sfârşitul alergării celei pământeşti, cântai din inimă cu umilinţă: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Făclie luminoasă şi candelă nestinsă în întunericul veacurilor te-ai arătat, îndreptând căile noastre. Deci, aducându-ne aminte de trecerea ta la locaşurile sfinţilor cele mai dorite, te lăudăm aşa:
Bucură-te, că mulţumeai Atotţiitorului cugetând cât te-a ocrotit
Bucură-te, căci chemând pe surori cu dragoste le-ai vorbit
Bucură-te, căci cu nădejdea veşnicilor bunătăţi le mângâiai
Bucură-te şi ne ajută şi pe noi, fii tăi, să ne vedem în Rai
Bucură-te, că în Ponor, Poiana ta iubită, trupul tău ai vrut să fie îngropat
Bucură-te, că pentru mila lui Dumnezeu te-ai rugat
Bucură-te, că după Părintele duhovnic ai trimis
Bucură-te, că după cuviinţă, el te-a spovedit şi împărtăşit
Bucură-te, că primirea Preacuratelor Taine, la chip mai mult te-ai luminat
Bucură-te, că de venirea Mirelui Tău, nespus te-ai bucurat
Bucură-te, floarea pustiei nemuritoare
Bucură-te, Cuvioasă Mavra, a lui Hristos aleasă nevoitoare!
Condacul al 12-lea
Harul lui Dumnezeu cerând, ai spus surorilor să nu te uite în sfintele lor rugăciuni şi să te cerceteze şi a doua zi, iar noi împreună, cu lacrimi strigăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea
„Binecuvântează Maică Mavra!” au spus ele venind, după cum le-ai rugat, dar neprimind nici un răspuns şi văzându-te stând cu cuviinţă neclintită, cu faţa către cer, cu jale ducându-te în bisericuţa schitului, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, a noastră maică iubită
Bucură-te, vistierie de daruri nepreţuită
Bucură-te, că în Rai cu sfinţii străluceşti
Bucură-te şi ne du şi pe noi în cămările Împărăţiei cele Cereşti
Bucură-te, că toaca şi clopotele sihăstriei şi cele de pe vârful Ceahlăului la mormânt te-au însoţit
Bucură-te, că întreaga fire cu Sfintele tale moaşte ai sfinţit
Bucură-te, căci locul unde te odihneşti, ca o slugă credincioasă, Ponorul în taină îl ţine
Bucură-te, căci vântul, căutându-te, acoperea muntele cu ale lui suspine
Bucură-te, căci Pârâul Răpciuni despre tine ne spune
Bucură-te, că de dorul tău inima mi se frânge
Bucură-te, că în biserici icoana ta o găsim
Bucură-te, că închinându-ne ei, în necazuri ne întărim
Bucură-te, a mea nouă dulce mângâietoare
Bucură-te, Cuvioasă Mavra, a lui Hristos aleasă nevoitoare!
Condacul al 13-lea
O, Sfântă Preacuvioasă Maică Mavra, stând acum în faţa Atotţiitorului, cere iertare păcatelor noastre, pace lumii, ocrotirea sfintelor lui Dumnezeu locaşuri şi mântuire sufletelor noastre, ca bucurându-ne să putem şi noi a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
O, Sfântă Preacuvioasă Maică Mavra, turtureaua pustiei, care prin nevoinţele tale, vrednică următoare a sihaştrilor te-ai arătat. Deşi urmând pilda atâtor Sfinţi Părinţi, iubind smerenia nu ai lăsat să fie cunoscute faptele tale, totuşi primeşte de la noi aceste smerite laude. Căci nu se cuvine ca Muntele Sfânt al românilor, locaş de veacuri al sihaştrilor şi al atâtor schituri şi mănăstiri, să nu îşi aibă sfinţii săi cunoscuţi.
De câte ori, auzind de viaţa ta şi nevoinţele tale, nu ne-am mângâiat şi nu ne-am umplut sufletele de râvnă. De câte ori nu ne-am rugat la vechile tale icoane, din bisericile locurilor în care ai trăit şi care dau mărturie despre evlavia poporului. Câte generaţii au crescut auzind cele spuse de bătrâni despre tine.
Sunt mai mult de două veacuri de când ai trecut din viaţa aceasta. Mulţumim nespus lui Dumnezeu că putem colinda locurile în care atâta timp te-ai jertfit în nevoinţă şi te-ai rugat pentru întreaga lume. Păşim cu evlavie în Poiana de la Ponoare, căutând urme ce ar putea să ne vorbească despre tine, cugetând la ostenelile şi greutăţile pe care le-ai răbdat, minunându-ne de puterea cea dată ţie de Dumnezeu şi mărturisind neputinţa noastră. Şi acum căprioarele mai străbat poiana, spunându-ne că aici e patria lor.
Darul lui Dumnezeu, care s-a arătat întru tine, care a atras sufletele atâtor monahii şi credincioşi şi care a făcut ca povestirea vieţii faptelor tale să ajungă în zilele noastre, ne atrage şi pe noi, simţindu-ne ocrotiţi prin rugăciunile tale.
La tine năzuim cu credinţă, de la tine dobândim uşurare în boli şi necazuri. La tine avem nădejde de vindecare a patimilor celor sufleteşti şi trupeşti, deci te rugăm să fii a noastră ocrotitoare. Dăruieşte-ne ca până la sfârşit să trăim în pocăinţă, plângând pentru păcatele noastre, ocroteşte toate aşezările omeneşti şi sfintele locaşuri din ţara noastră, dar mai ales pe cele ce se află în locurile unde ai vieţuit. Dăruieşte-ne sănătate, linişte sufletească şi roagă-te lui Dumnezeu să ne fie milostiv la sfârşitul nostru, ca împreună cu tine să putem totdeauna să - L slăvim şi să ne închinăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
|
