Se pun trei intrebari despre sah:
De ce jucati sah? A doua necesita o lamurire. Jocul acesta este un limbaj, ascunde o taina despre aspectele si lupta vietii pe pamant. Stiti sa traduceti acest limbaj ca sa intelegeti despre ce lupta e vorba si cu ce arme sa luptati? Ultima: mai intai, jocul acesta este de fapt o problema de gandire, de rationamente si calcule matematice, calcul al probabilitatilor si, ca la orice problema, avem nevoie de o cheie care sa ne dea dezlegarea problemei. Cunoasteti cheia cu care sa puteti rezolva orice problema de sah?
Pentru o intelegere mai usoara le vom lua pe rand. Mai intai, jucam sah ca sa cunoastem caracterele! Ia uitati-va la o tabla de sah pe care sunt asezate piesele. Ce caracteristici observati la forma, numarul si felul de a se misca – stilul de joc al acestor piese?
In aceasta unitate de lupta sunt doua linii de luptatori. In cea din fata, pionii sunt identici; numarul lor nu este o problema pentru adversar. Piesele de pe linia din spate au denumiri si caracteristici diferite si dubluri afara de doua. Pionii, cei multi, sunt impinsi inainte. Cu ei se deschide batalia. Miscarea lor e scurta. Ei n-au statura. Nu pot privi deoparte. Un pas si acela limitat. Sunt cei mai expusi a cadea in lupta. Ei se apara, nu ataca. Lasa loc celor din linia a doua, ca si cum n-ar avea “viziune”. De multe ori sunt sacrificati, pentru a atrage in cursa adversarul sau pentru a dezvolta tactica si strategia. Lovesc numai atunci cand li se pune sula in coaste. Ei reprezinta multimea inconstienta de valoarea si puterea ei, care n-are viziune, pe care o manevreaza si o sacrifica cei din spate, conducatorii, pentru a-si atinge telurile lor. Ei lovesc numai din necesitate, atunci cand existenta le este amenintata direct. In letigima aparare. Putem spune ca tabla de sah e tabla vietii, arena in care se misca fiintele omenesti, fiecare cu caracterul sau.
In spatele pionilor, a multimii, stau piesele, indivizii cu caractere speciale. Se angajeaza in lupta imediat cu pionii sau manevreaza aceasta categorie caii. Calul reprezinta omul politic, mai precis, politicianul. El se misca intr-un mod neasteptat, pe o linie franta ( un L ), avand posibilitatea sa ameninte sase puncte, fara sa-ti dai seama imediat ce urmareste, fara sa observi exact intentia lui. Sase pacate venale in care se complace politicianul: al saptelea, de fapt primul in care sta, mandria, il face sa se complaca in pacat si sa uzeze de celelalte: iubirea de argint, desfranare, lacomie, invidie, manie si lene. Are si o dublura. E secondat in miscarile inselatoare de un prieten care-i face si ii continua jocul cu aceeasi lipsa de demnitate morala. El se poate retrage dupa ce a distrus adversarul, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Politicianul nu are mustrari de constiinta. Cade, de obicei, rapus de un adversar ca si el: “Fiecare pasare pe limba ei piere“.
Langa el sta nebunul sau ofiterul. Infatisarea lui e ciudata, capul e pe jumatate alb, pe jumatate negru: nu e intreg la minte. Stilul lui de lupta e foarte curios. Se duce, cum zic ardelenii, “intr-o dunga”. Oprindu-se unde ii vine, distrugand totul in cale. El nu are capacitate de discernamant, are o idee fixa. Si el are o dublura. Daca piere un nebun, ii ia loc altul. Ideile nebunilor care conduc lumea la macel nu se termina. El este subordonat de fapt altei piese, pe care o serveste, de care asculta si careia ii deschide posibilitatile de manevra si de finalizare a scopurilor.
Aceasta este regina – femeia. Viata militarilor, in general, e legata de viata femeilor. Mai toate bataliile au fost castigate, nu in lupte cinstite, ci datorita intrigilor si vicleniilor femeilor - e vorba de aspectul negativ al sufletului femeii - si-au adus la picioare militarii care le-au servit. Regina nu are scrupule pentru a-si atinge scopurile. Trebuie doborat orcine se impotriveste. Ea isi permite orice. Jocul ei este cum vrea ea. Nu este constransa de nici o regula dinauntru sau dinafara. Ea poate lovi oriunde, pe oricine, de aproape sau la distanta, indiferent de directia in care se afla. Poate lovi chiar si regele adversar in casa la el. E simbolul vicleniei, desfraului si urii dezlantuite pana la crima. Daca vreti o personificare a acestei piese, ganditi-va la Lupeasca: si-a ajuns telurile, subordonandu-si nebunii care i-au executat ordinele si ucigandu-l spiritualiceste chiar pe rege.
Iar regele reprezinta ratiunea. Ratiunea de a fi a intregii societati de pe tabla vietii. Daca toate piesele cad, toate puterile de lupta, dar ratiunea traieste, regele e viu, judeca si construieste sisteme de aparare si atac, batalia nu este pierduta. El nu loveste. Nobletea demnitatii lui e doar sa conduca batalia. Pe el il apara toti, pentru el mor toti, dar el nu ucide pe nimeni. Dispune de o singura arma: intelepciunea. Cand a pierdut-o, toate puterile se dezorganizeaza si nu mai au ratiunea de a mai exista. Asa se intampla si pe plan social si pe plan spiritual, intim. Toate piesele noastre sufletesti, toate darurile si toate virtutile nu pot servi existentei noastre decat dirijate de intelepciune. Fara ea, existenta e irationala. Piere! Pentru ca orice existenta umana, fie individuala, fie sociala, isi are ratiunea numai in Intelepciunea Divina.
Mai e o piesa, foarte interesanta: tura sau turnul, reprezinta turnul de aparare. Ultimul refugiu al luptatorului, care-si pune o singura intrebare: viata sau moartea. E omul de credinta, scutierul regelui care-l pastreaza langa el. Este ultimul care moare in apararea regelui ( ratiunii )!. El este cinstea sufleteasca, merge numai pe caile indicate de onoare! Miscarea lui este rectilinie si in cruce. Crucea este felul lui de a actiona. El actioneaza de sus in jos, din porunca Ratiunii Divine, investit ca slujitor al Adevarului. In plan orizontal, istoric, marturieste capacitatea lui de jertfa.
In sinteza, raspunsul la cele trei intrebari e acesta. Jucam sah pentru a cunoaste caracterele; a sti sa ne ferim de incontienta vulgului si necinstea sufleteasca a politicianului; a nu sta in calea oamenilor cu idei fixe, nici a ne face partasi cu ei in actiuni care ne discerditeaza moral; a ne feri sa cadem in plasa placerilor usoare, a satisfactiilor instinctuale, a placerilor perverse si, in fine, a ramane prieteni devotati regelui ( Ratiunii Supreme), “Cazand mai bine pe drumul onoarei decat invingand printr-o miselie“
Acesta este adevaratul joc de sah: Sahul de pe tabla vietii.
Nu pierzand vremea ore intregi, aplecat la o masa, la sfarsitul jocului avand doar o satisfactie egoista, infumurata de invingator lumesc. Trebuie sa observam miscarea fortelor malefice care vor sa acapareze lumea cu dorinta de a inscauna puterea raului. Irationalul in locul Rationalului; trebuie sa dejucam aceste forte cu ajutorul puterilor Ratiunii Supreme, care ne descopera jocul lor si ne mobilizeaza puterile morale proprii, facandu-ne far calauzitor si pentru altii, pentru societate, spre infrangerea fortelor malefice.
Mai este nevoie sa mut vreo piesa?
|
