Schimbarea la Fata a Mantuitorului, praznic cu data fixa, aflat la mijlocul verii si in ultima luna a anului bisericesc – luna roadelor sau a rodirii – aduce in inimile noastre lumina taborica a slavei Fiului lui Dumnezeu. Este momentul cand cei trei apostoli, si, prin ei, intreg neamul omenesc, vad slava si maretia Domnului nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu. Asa a binevoit Domnul, ca inainte de patima sa de pe Golgota sa Se arate oamenilor in deplinatatea maretiei Sale pentru a-i intari in credinta bine stiind ce va urma – crucea, rastignirea si invierea.

Si s-a facut glas din cer: “Acesta este Fiul meu cel iubit intru care am binevoit. De Acesta sa ascultati!”. Insusi Dumnezeu Tatal graieste oamenilor prin Duhul Sfant, de fata aflandu-se Moise si Ilie. Avand aceasta marturie dumnezeiasca sa ne-o insusim si noi cu toata inima si sa ascultam de Fiul cel Iubit” – de Domnul nostru Iisus Hristos care ne graieste in fiecare zi de atunci si pana astazi si cat va fi lumea prin glasul dulce al Evangheliei. Sa nu-L mahnim, deci, cu greselile noastre si sa avem cu totii marime de suflet cautand mai intai Imparatia Cerurilor si punand pe plan secundar toate grijile cele ale lumii. In aceasta sta intelepciunea bunului crestin. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti. Amin.

Anul acesta ne-am bucurat la acest mare praznic sa avem in mijlocul nostru ca invitat pe parintele ieromonah Valerie care a tinut si un cuvant de folos la finalul slujbei.