Sărut mana, părinte!

Vreau sa spun ca prietenii mei au rămas impresionați de ziua de ieri, de mânăstire, de loc, de Sfânta Liturghie. Cuvântul de ordine a fost “intim”, slujba a fost intima, biserica mica si intima, s-au simțit apropiați unii fata de alții, chiar și fata de cei pe care nu ii știau din biserica (pentru ca spunea una dintre fete: m-am uitat la o bătrânică si zâmbea la mine, se vedea pe fata ei bucurie), părinții li s-au părut prietenoși, atenți cu oamenii, comunicativi, ciorba buna, brânza buna.

Le-a plăcut soba, de care le vorbisem si eu pana sa ajungem acolo, le-a plăcut liniștea si ciripitul pasarelelor.

Unei fete (Mădălina) i-a plăcut predica foarte mult. Spunea ea asa: “părintele meu e foarte bun orator, astfel ca eu când ascult alte predici, uneori ma plictisesc, dar predica asta chiar mi-a plăcut”, iar când a ieșit din biserica a zis: “a fost asa frumos!”. ( predica poate fi ascultata aici )

Si pentru ca le-a plăcut atât de mult, vor sa vina și săptămâna viitoare, cu ajutorul lui Dumnezeu.

O fata (Andreea) i-a povestit mamei ei, iar dansa dorește sa vina sa vadă cum este mânăstirea.

Un băiat (Mihai) a zis ca atunci când se va îndrepta vremea dorește sa vina cu motocicleta.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Alina

Noi va mai așteptam cu multa dragoste, iar bunul Dumnezeu vă va răsplăti jertfa voastră cu siguranță, pentru că drumul pana aici știm ca nu este chiar atât de ușor!